VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

marți, 29 iulie 2014

II. SUCCES DE IMAGINE PENTRU ROMANIA.


   



       A venit si ziua mult asteptata, deschiderea expozitiei  filatelice internationale "Centenarul marcii postale romanesti". O mare de oameni se adunase in fata  Postei centrale din Bucuresti, pana peste drum  la CEC, jos la Dambovita si pana spre strada Lipscani. Erau de fata membrii ai guvernului, presedintele Federatiei Internationale a Filatelistilor - un francez -   delegatii ale asociatiilor de filatelisti din numeroase tari.
      Calare pe un armasar impodobit cu panglici a aparut un vatasel  (functionar al primariei, pe la 1800 care avea misiunea sa aduca la cunostiinta publica comunicari importante)  A dat citre  ucazului  (ordonanta, decret, hotarare)  prin care se  se stabilea emiterea primei marci postale romanesti - "cap de bour".
      Si-a facut apoi o intrare triumfala un postalion de altadata , ( postalionul era un vehicul care transporta calatori si posta) Era tras de 4 cai, vizitiul suna din goarna, iar un surugiu (conducator de postalion care mergea calare pe un cal din fata)  invartea deasupra capului un harapnic   ( un bici cu coada scurta, confectionat din piei).  Din postalion au coborat   domni si domnite, imbracati in costume de epoca, multicolore.
       Lumea a izbucnit in urale si aplauze indelungate. Un spectacol impresionant, de neuitat.
       Sa mai mentionam ca la marginea Capitalei, la Baneasa si la Mogosoaia au fost amenajate 2 hanuri postale, cum erau odata. Zilnic postalionul ducea corespondenta la aceste hanuri, unde se aplica o stampila jubiliara, mult cautata de filatelisti. Sa mai spunem ca la plecarea postalionului din fata Palatului Postelor era o mare imbulzeala. Multi doreau sa ocupe un loc in diligenta sau macar sa faca o poza.
        Dar sa intram in expozitie. Pe panouri speciale erau expuse colectii filatelice de mare valoare. Puteau fi admirate cateva exemplare originale "cap de bour",  scoase din tezaurul Postelor,  de asemenea,  "Penny black"-  prima marca postala din lume, emisa in Anglia. Mai puteau fi vazute scrisori din toata lumea si carti postale ilustrate purtand timbre si stampile  rare. Existau de asemenea coli de timbre cu erori tipografice, timbre falsificate,  toate fiind cotate pe piata filatelica. 
      Cele mai frumoase colectii au fost premiate
      Fara indoiala, expozitia filatelica internationala "Centenarul marcii postale romanesti"  la care au participat 32 de tari cu colectii oficiale precum si numerosi colectionari individuali a reprezentat la vremea respectiva, un mare succes de imagine pentru Romania.
     





I. " CAP DE BOUR "

     


      Ati auzit desigur despre  prima marca postala romanesca, celebrul "cap de bour".  Un asemenea timbru lipit pe un plic si purtand o stampila postala care dovedeste ca a circulat -  este cotat pe piata filatelica la peste 100.000 de euro.
      In iulie 1958 se implineau 100 de ani de la emiterea lui si s-a hotarat ca evenimentul sa fie
sarbatorit cu mare solemnitate prin organizarea la Palatul Postelor a unei expozitii filatelice internationale "Centenarul marcii postale romanesti".
       A fost  desemnat un Comitet de organizare, din care am facut si eu parte.
       In colaborare cu Asociatia Filatelistilor din Romania am elaborat regulamentul expozitiei   si l-am expediat impreuna cu o invitatie oficiala de participare, catre organele postale din numeroase tari.
       Probleme au aparut de la inceput.  Printre tarile invitate era si Koreea, dar cel care se ocupa de expedierea invitatiilor  a scris pe plic Seul, in loc de Phenian. Adica in loc sa invitam Republica Democrata Koreeana care facea parte din lagarul socialist, am invitat Koreea de Sud, dusman declarat al socialismului. Din fericire gafa nu a avut urmari, nu am primit niciun raspuns. 
       Alta problema. Ambasada  Israelului ni s-a adresat, solicitand sa-i trimitem  regulamentul expozitiei, deoarece statul respectiv doreste sa participe la expozitie. Ne-am bucurat si am hotarat sa trimitem regulamentul la ambasada  cu un curier.  N-a fost de acord insa Ministerul Afacerilor Externe. Nu era admisibil ca un cetaten roman sa intre in contact cu o ambasada straina. Ni s-a recomandat sa raspundem  ambasadei ca  trebuie sa ia legatura cu MAE, de unde va primi regulamentul. Asa am facut.
       Au mai fost probleme  cu alegerea afisului emblematic al expozitiei. S-au primit numeroase propuneri de la graficieni reputati si rivalitatea  dintre ei a generat dispute aprinse.
      Lansarea unei emisiuni jubiliare de timbre, reproducand  capul de bour din 1858, precum si a unor plicuri si carti postale illustrate, pregatirea  unor stampile jubiliare, care sa fie aplicate , in perioada expozitiei au starnit de asemenea lungi dezbateri . 
      O problema  foarte serioasa  a fost primirea colectiilor filatelice sosite din tara si de peste hotare. Receptionarea lor,  manipularea, expunerea  pe panouri, impuneau  conditii  speciale de temperatura, lumina  si umiditate, pentru a nu fi afectate exponatele. 
      Cea mai grea problema insa, s-a ivit atunci  cand filatelistii au cerut ca toate colectiile sa fie asigurate pe durata expozitiei. Bineinteles la valorile astronomice pe care ei  considerau ca le reprezinta  si asta pe cheltuiala statului roman.  Care societate de asigurari ar fi acceptat o asemenea contractare ?  Pana la urma s-a rezolvat si asta.
        Despre expozitia propriu zisa, urmeaza.






sâmbătă, 26 iulie 2014

DIFUZAREA PRESEI (5)

    
        In ultima perioada a activitatii mele am fost ani de zile seful unui birou care avea sarcina sa controleze modul cum se desfasoara difuzarea presei in intreaga tara. Aveam in subordine un numar de inspectori si in baza unor planuri lunare, organizam verificari in toate judetele. Bineinteles si eu mergeam in control.     
       Un control dura o saptamana. Ma prezentam la directorul adjunct judetean care raspundea de difuzarea presei si pe baza unei scurte analize, stabileam deplasarea cu masina la principalele localitati, in fiecare zi in alta directie. La sfarsit, intocmeam un act de constatare in care treceam deficentele gasite, eventualii vinovati si masuri de remediere, cu termene de executare. 
       In aceste conditii am avut  prilejul sa strabat Romania in lung si in lat, sa cunosc oameni  si obiceiuri din toate regiunile, obiective turistice din toate judetele, sa admir peisaje minunate. Am urcat in varful muntelui, la Durau, am coborat in fundul pamantului , in minele de la Petrila si Lupeni, in ocnele de sare de la Praid sau Slanic, am fost pe Litoral, in Delta, am vizitat statiunile balneo climaterice  Sovata, Baile Herculane, Vatra Dornei, toate celelalte. Am fost  la hidrocentrala de la Portile de Fier,  la barajul de la  Vidraru, la cheile Bicazului, in marile uzine, in gospodarii agricole de stat, in gospodarii colective. Am calatorit cu mocanita  ( un tren in miniatura  care circula pe linie ingusta), de la Turda la Campeni, Abrud Zlatna, in muntii Apuseni, de asemenea  pe linia Bumbesti - Livezeni, un monument de arta feroviara, unde pe o distanta de 31 km. exista 39 de tunele. Ultimul vagon iesea dintr-un tunel cand  locomotiva intra in urmatorul.alt ...Am numeroase amintiri de neuitat.
         Toate acestea in perioada cand am lucrat la difuzarea presei.



DIFUZAREA PRESEI (4)

     


      In domeniul difuzarii presei se inregistrau  cum am spus, un numar mare  de defectiuni. Din intrega tara soseau sesizari despre colete sosite lipsa sau in plus (colete ratacite) .Toate trebuiau  cercetate si rezolvate, fiind vorba de gestiune.  
      Pentru eliminarea cazurilor de colete pierdute, am propus urmatoarele  schimbari  in difuzarea ziarelor, care au fost aprobate si implementate in intrega tara. 
   1. Sacii de hartie sa fie inlocuiti cu saci de panza, refolosibili.
   2. Sa se renunte la eticheta adresa, care genera  cele mai multe reclamatii
   3. Fiecare ziar  sa fie ambalat intr-un sac de alta culoare, albastru, rosu, negru, etc.
   4. Sa se renunte la sacii standard de 100 si 300  exemplare, toti sacii standard sa aiba 200 exemplare.
   5. La plecare, lucratorul de pe vagonul postal primea un tabel cu numarul de saci din fiecare culoare ce trebuiau  descarcati la statiile de pe parcurs. El aseza sacii in vagon, pe culori si avea grija sa pregateasca numarul de saci necesari, fara a mai cauta etichetele cu gara de descarcare.
      S-a simplificat  sistemul de lucru, s-a redus durata prelucrarii si s-a eliminat plimbarea coletelor ratacite. De asemenea, s-au obtinut  importante economii datorita refolosirii sacilor. 
      A fost o realizare importanta mult apreciata si cu  siguranta conducerea directiei generale a fost premiata... Personal am primit numeroase felicitari. Si ca sa fiu sincer, directorul general mi-a spus la un moment dat ca a  propus  ministrului sa mi se acorde o prima... dar probabil  ca intre timp, banii s-au epuizat.
      Ar fi nedrept totusi sa spun ca activitatea mea nu era apreciata. O dovada clara am avut atunci cand am implinit varsta de 63 de ani, termenul limita pentru iesirea la pensie si am facut cerere sa mi se intocmeasca dosarul prevazut de lege. Conducerea nici nu a vrut sa auda  "dumneata poti sa mai lucrezi pana la 70 de ani ",  mi s-a spus. Numai dupa ce am precizat ca nu mai vin la serviciu si daca nu voi primi pensia, raman raspunzatori cei care nu au intocmit dosarul... in 5 minute cererea a fost aprobata.

DIFUZAREA PRESEI (3)

   
  


       Prin anii  '6o, '70 din secolul trecut, sistemul de difuzare a presei era extrem de greoi, complicat. Se  foloseau numeroase hartii, comenzi, tabele, formulare, procese verbale, etc. Apareau frecvent greseli si reclamatii, care trebuiau lamurite urgent , fiind vorba de gestiune.  
       Cum se facea practic difuzarea presei ?
       Ziarele si revistele erau receptionate la tipografii - per exemplar- apoi ambalate in saci de hartie, de unica folosinta. Existau saci standard de 100, 200 sau 300 exemplare din fiecare publicatie.  Oficiile postale mai primeau  si cate un colet cu resturi.  De exemplu - daca un oficiu avea comandate 1.923 exemplare dintro publicatie, i  se trimeteau 5 saci de 300, inca 2 saci de 200 iar restul de 23 exemplare in sacul cu resturi.
       Fiecare colet purta o eticheta pe care era trecuta, statia de descarcare si oficiul destinatar.
       De la tipografie, publicatiile erau trimise la gara, la autogara sau la aeroport in ordinea plecarilor mijloacelor de transport. Pe un vagon postal se incarcau sute de colete,  unele foarte mici, suluri continand doar cateva exemplare. Exista pe vagonul postal un lucrator care  se ocupa exclusiv de presa. Acesta era obligat inaintea sosirii trenului in fiecare statie, sa gaseasca din gramada, cele 146  sau  285  sau  307 colete care trebuiau descarcate intr-o gara.
       Se produceau desigur  greseli. Un colet cu 300 ex. dintr-o publicatie, cu  eticheta Suceava era descarcat de pilda, la Bacau, un altul tot cu 300 ex. din aceiasi publicatie, pe care scria Bacau, ajungea la Suceava.  Normele de lucru prevedeau  ca sacul  de la Bacau sa fie reexpediat cu primul tren la Suceava, iar sacul de  la Suceava sa fie inapoiat  la Bacau. O situatie absurda -  2  saci cu acelasi continut erau plimbati inutil de colo, colo - si ajungeau la destinatie a doua zi. Numai pentru faptul ca aveau o eticheta.  
        Mi-am propus sa elimin asemenea situatii si am avut o initiatiava care a schimbat fundamental procesul de difuzare a ziarelor.
      Despre aceasta, alta data.

joi, 24 iulie 2014

DIFUZAREA PRESEI (2)


     
 
      Principalul obiectiv al activitatii de difuzare a presei era ajungerea ziarelor centrale  in cel mai scurt timp, pana la ultimul cititor, de dorit, chiar in ziua aparitiei.
      In acest scop era folosit transportul public :  trenurile, cursele auto  ( RATA), vapoare, avioane, precum si o retea de curse postale auto in fiecare judet. S-au creat la un moment dat si  curse de avion, exclusiv pentru transportul presei.
      In fiecare an se elabora un plan amanuntit care preciza orele de expediere a presei din Bucuresti,  punctele de descarcare a coletelor, orele de plecare a mijloacele de transport locale, sosirea la fiecare oficiu postal si ora de pornire  a factorilor postali in distribuire.  In cadrul directiei generale, am raspuns de stabilirea si aplicarea acestui plan, participand la elaborarea mersului trenurilor si la tratative cu ceilati trasportatori,  in incercarea de a obtine conditii cat mai bune pentru difuzarea presei.
       Ajungerea ziarelor la cititori in ziua aparitiei era insa uneori imposibila.   
       Sa luam de exemplu judetul Satu Mare. De la Bucuresti pana la Satu Mare sunt aproape 800 km. Un tren parcurge aceasta distanta in circa 13 ore. Ziarele incepeau tiparirea pe la  
orele 21-22. Ele puteau ajunge la Satu Mare,  pe la pranz sau dupa masa.  Erau in continuare  reexpediate cu masini in tot judetul. Pana  la Mediesul Aurit, la Moftinul Mic sau Micula sunt alte ore bune de transport. Cand ajungeau ? Cand se mai distribuiau ? A doua zi
      Sa mai luam un exemplu, Delta Dunarii. De la Bucuresti pana la Tulcea, trenul face cam 5 ore. Mai departe presa trebuie transportata cu vaporul pana la Sulina, inca 4-5 ore, dar la Periprava , la Siutghiol, la Rosetti cum ajung ? Cu barca , pe canale. Cand ? Peste alte ore.  Si  se distribuie  tot a doua zi.
        Foarte complicat, dar ne straduiam sa realizam planul, punct cu punct.  Apareau insa situatii neprevazute, care nu depind de noi . O masina sau mai multe  in judetul Timis, Iasi, Constanta, sau oricare altul,  au o pana pe parcurs ?  Sau -  din cauza conditiilor meteorologice - avioanele nu pot decola la ora stabilita. Planul de transport si distribuire in zona  respectiva era dat peste cap. Trebuiau gasite alte mijloace de transport, sosirea la oficii era alta, ziarele se distribuiau cu mare intarziere...  Dar ce  faci, daca unul sau mai multe ziare -  uneori  toate -  intarziau tiparirea, asteptand un comunicat oficial ?   Era dat peste cap planul in intreaga tara.  Trenurile, cursele auto,  avioanele planificate pleacau la ora stabilita... dar fara presa. Pentru asemenea situatii -  care se intamplau destul de frecvent -  exista   un plan B care intra  automat in aplicare. In mod firesc, in multe locuri, ziarele se distribuiau  doua zi, o data cu cele din ziua urmatoare. Cu mari pagube. Cine mai cumpara ziarul de ieri ? 
       Am facut o prezentare generala, succinta, dar veti vedea in continuare ca lucurile  in practica erau si mai complicate. 
 

 

miercuri, 23 iulie 2014

DIFUZAREA PRESEI (1)

     




       Fiecare dintre noi citim zilnic ziare si reviste pentru a fi la curent cu tot ce se intampla in lume. Ca urmare este evident ca difuzarea presei care asigura ca publicatiile sa ajunga la cititorii  din intreaga tara,  este  o activitate de mare importanta sociala.
      Am lucrat multi ani la difuzarea presei si va asigur ca era o munca  complexa in care erau implicati aparatul postal, lucratorii de la calea ferata, cei de la transporturile  auto, navale si aeriene, precum si o armata de difuzori voluntari din intrega tara.
       Activitatea de difuzare a presei incepea prin colectarea abonamentelor care se facea pe baza unor cataloage ce se tipareau in fiecare an.  Abonamentele colectate se centralizau la Bucuresti, cifra lor fiind comunicata redactiilor care stabileau tirajul publicatiilor.
      Urma expedierea si distribuirea publicatiilor, in toate localitatile. Bineinteles sumele incasate de la abonatii din  toata tara precum si sumele rezultate din vanzarea la chioscuri erau  transmise redactiilor, retinandu-se comisionul datorat pentru difuzarea presei. Atentie, abonamentele se contractau pe o luna, pe 3 luni sau pe 6 luni si trebuia urmarita reinnoirea lor de catre aparatul postal..
        Cateva cifre vor fi edificatoare, privind amploarea acestei activitati.
        Era vorba de multe sute de titluri de ziare si reviste, un tiraj de milioane de exemplare -  care trebuiau receptionate per exemplar -  de zeci de mii de colete, care trebuiau  prelucrate si expediate catre peste 5.000 de oficii postale, de unde erau distribuite in peste 13.000 de localitati, la milioane de abonati individuali -  acasa,  la chioscurile de vanzare, precum si de  zeci de mii de abonamente colective, la intreprinderi, institutii, scoli - cu sprijinul  difuzorilor  voluntari. O munca uriasa care era reluata, de la capat in fiecare zi.
           Pentru  intrega aceasta activitate  trebuia asigurata o gestionare stricta pentru fiecare  publicatie,  pana la ultimul exemplar. 
      Despre felul cum se desfasura concret aceasta activitate, alta data.

 


 














miercuri, 16 iulie 2014

DANSUL, GLUMA, MELODIA NE ADUC AZI BUCURIA. (3)

                   MELODIA - aria, cantecul, romanta, serenada, cantoneta...cand le auzim, inima se umple de bucurie. Odinioara toata lumea fredona cu placere slagarele...candva de mult...
                            Muzica de azi intriga
                            Toata lumea tipa, striga
                            Chiar si trupa se framanta...
                            Nimeni insa... nu mai canta.
                   Nu stiu de ce ? Dar totii o admira. Ea e azi mare vedeta.
                           O aclama sala plina
                           Pentru-a ei interpretare
                           Da din maini, da din picioare
                           Si cand tace...e divina.

Iti mai aduci aminte doamna ?... canta odata Nicolae Nitescu...
Ce melodii frumoase erau...unele se mai canta si azi...
 - Sub balcon eu ti-am cantat o serenade
   Ca pe vremuri visatorii trubaduri...
 - Fetite dulci ca-n Bucuresti
   In toata lumea nu gasesti...
 - Vrei sa ne -ntalnim sambata seara
   Intr-o carciumioara la sosea...
 - Astazi e ziua ta
   Zi frumoasa ca tine...
 - Ionel, Ionelule, nu mai bea baiatule
   Ionel, Ionelule findca te rad fetele...
 - Foaie verde maghiran, mai...
   M-a facut muica oltean, mai...
                     Dar sa nu-i uitam pe cei care au interpretat aceste melodii  frumoase : Titi Botez, Cristian Vasile, Dorel Livianu, Jean Moscopol, Florin Dorian, Emil Gavris, Constantin Draghici, Mia Braia si Petre Alexandru, Ileana Sararoiu, Gica Petrescu, Maria Tanase, Dan Spataru, Aurelian Andreescu, Aura Urziceanu...
                      Si sa dam Cezarului ce-i al Cezarului...compozitorii : Ion Vasilescu, Gh. Dendrino, Temistocle Popa, H.Malineanu,Nicolae Kirculescu, Aurel Giroveanu, Ely Roman, Edmond Deda, Al. Mandy, Vasile Veselovschi.....A fost odata !
  
                   VA INVIT SA CANTATI !

DANSUL, GLUMA, MELODIA NE ADUC AZI BUCURIA. (2)

                  GLUMA - anecdota, bancul, snoava, farsa, poanta sunt de asemenea un prilej de mare bucurie.
                 O gluma buna este totdeauna savurata de cei inteligenti, care au simtul umorului.
                 Dar si prostii rad... chiar de trei ori . Prima data... cand vad ca rad ceilalti. A doua oara ...cand inteleg gluma ( se intampla uneori )....Si a treia oara ...cand isi dau seama ca  de fapt nu stiu de ce au ras.
                 Sa facem o experienta.
                                   Nenorocire sau noroc ?
                 Doua prietene stau de vorba .
                  -  Sunt tare necajita, a cazut nenorocirea pe capul meu.
                  -  Vai de mine, ce s-a intamplat ?
                  - Sotul meu nu stie sa joace poker.
                  - Dar asta e un mare mare noroc, meriti felicitari.
                  - Noroc ? Felicitari ? Am spus ca nu stie sa joace...dar joaca !
                 Inca o experienta.
                                   Am inceput sa-mbatranesc...canta o data Ioana Radu...
                 Odata cu trecerea anilor ,  o intrebare care ne framanta mereu...am imbatranit ?
                 Va pot ajuta sa aflati daca ati imbatranit.
                  - Exista 3 simptome care ne dau de veste ca am imbatranit.
                    Primul simptom...ne miscam incet, ne dor picioarele, salele, toate alea,     obosim repede...sunt semne ca am imbatranit.
        Al doilea simptom...ai pierderi de memorie, uiti de la mana pana la gura. Unde mi-am pus ochelarii ? Ce mi-a spus doctorul sa iau seara...o lingurita de sirop si 2 pastile ? Sau o pastila si 2 lingurite de sirop ?...Ati imbatranit !
Al treilea simptom...al -  tre - i - lea - simp - tom...o clipa...da, al treilea simptom este...este...am uitat !
                 O ultima experienta.
                                   Paris orasul visurilor mele.
                - As mai vrea sa merg o data la Paris !
                - Tu la Paris ...neam de neamul tau n-a fost la Paris.
                - Ai dreptate...dar am mai vrut odata.
                               VA INVIT SA FACETI GLUME !

DANSUL, GLUMA, MELODIA NE ADUC AZI BUCURIA. (1)

      Sa le luam pe rand :
            DANSUL - balet, tangou, vals, foxtrot, charleston, rumba, hora, sarba, perinita...toate inseamna miscare,  inseamna sanatate,  inseamna bucurie. Cineva inspirit a dat o definitie foarte frumoasa : DANSUL este poezia picioarelor. Sau, ca sa parafrazez : DANSUL este poezia scrisa cu picioarele.
                      Dansul alunga oboseala.
            La o discoteca, dupa miezul noptii .
             - Draga mea, vrei sa mai dansam sau prefer sa stam de vorba ?
             - Scumpule, sunt foarte obosita, asa ca mai bine... hai sa dansam.
                      Uneori dansul deranjeaza.
           La etaj vecina mea
          Are oaspeti, se distreaza
          Lampa  din tavan danseaza.
          Au invitat-o si pe ea ?
                      Alteori , dansul chiar doare.
          In balet e ca un zeu
          Sincer il admir mereu
          Un lucru insa ma doare
          Calca arta in picioare.

                   VA INVIT SA DANSATI !

marți, 15 iulie 2014

CRISTIAN 2014

     
       A fost un sejur minunat ! La Centrul de instruire si recreere de la Cristian.
      Odata in plus s-a dovedit ca DASM, JCC si Sanda Wolf au calitati de organizatori, exceptionale.
      Cand am plecat din Bucuresti era o zi frumoasa cu cer albastru si soare stralucitor. Eram foarte veseli. Cand am trecut de Breaza, pe la Comarnic, cerul s-a intunecat si s-a dezlantuit o ploaia torentiala. Stergatoarele de parbriz abea mai faceau fata. Veselia noastra s-a cam risipit.  Cand - sa vezi si sa nu crezi -  dupa Predeal si Paraul Rece, la vreo 7-8 km. de Cristian...cer senin, nici urma de ploaie. O insula de verdeata si lumina.  Asta da organizare !
      Ospitalitate desavarsita,cazare, masa, la inaltime. Grupul nostru al celor de la Caminul Rosen am fost primiti cu mare cordialitate.  Iosette Maidanek, Mihaela Birlegi, Margareta Eschenazi, Constantin Bradatan, Sergiu Avram si subsemnatul am fost incantati. Am fost insotiti de Lucretia Lunea asistenta medicala care s-a ingrijit sa respectam intocmai recomandarile medicale primite la Bucuresti.
      Am avut parte de un program variat, foarte interesant.  Multe ar fi de mentionat.
      Intr-una din zile am primit vizita lui Tiberiu Roth, presedintele Comunitatii evreilor din Brasov, care ne-a vorbit despre evenimentele tragice care au loc in Israel. Un om foarte bine documentat
      In ziua urmatoare am fost in excursie la Brasov, unde am vizitat Sinagoga Neologica, un edificiu impresionant, monument istoric. Am luat apoi masa la restaurantul casher al comunitatii.
      Un moment da varf a fost Oneg Shabat pe care l-am sarbatorit sub bagheta doamnei Marga Trifu, cu mare veselie, conform traditiei.
      In alta zi am fost in excursie la Sambata de Sus, o regiune pitoreasaca, unde am vizitat o manastire ridicata de Constantin Brancoveanu, in sec. XVII.
      In ultima zi am avut foc de tabara. Ne-am simtit ca-n tinerete, leganandu-ne pe melodii Israelite.
      La plecare ne-am exprimat recunostinta fata de organizatori si am promis ca mai revenim.