VARSTA A PATRA

Un proiect de artă comunitară desfășurat de tangaProject împreună cu rezidenții căminului Moses Rosen.// Obiectivele sale sunt schimbarea receptării asupra bătrîneţii, stimularea creativităţii în grup, învățarea împreună, documentarea și arhivarea istoriilor personale și colective.// Blogul "VARSTA A PATRA" este editat de Pompiliu Sterian, rezident, împreună cu echipa tangaProject. El documentează desfășurarea proiectului și viața de zi cu zi din căminul Moses Rosen.

luni, 18 ianuarie 2010

CINE SE BUCURA MAI MULT?

Avem parte la Camin de conditii de viata deosebite si ne bucuram permanent de ingrijire si sprijin, atat de necesare unor oameni de varsta noastra.
Dar trebuie sa recunoastem ca nu suntem toti tratati la fel.
Pentru toata lumea, avem asigurata cazare si rezolvarea problemelor administrativ gospodaresti.
La fel, pentru toata lumea, functioneaza un intreg sistem de supraveghere si ingrijire medicala potrivit necesitatilor fiecaruia, inclusiv controale si consultatii de specialitate la policlinica si spital.
Si tot la fel, pentru toata lumea se prepara o hrana consistenta, tinand seama si de nevoile celor care au nevoie de mancare de regim.
In sfarsit - tot pentru toata lumea - beneficiem de servicii de frizerie - coafura si manichiura, de croitorie, de spalatorie, avem posibilitatea unor legaturi telefonice si de internet, se asigura deplasarea auto la diverse manifestari socio - culturale, in excursii, etc.
Deci toate bune si frumoase - egal pentru toata lumea. Am bagat de seama insa ca exista si unele "discriminari". Iar ce-i mai ciudat, ca suntem toti de acord cu ele! Consideram ca este corect si normal sa se intample asa!
Sa ma explic mai clar.
La Camin suntem, dupa parerea mea, 3 categorii de rezidenti.
In prima categorie, intra cei care au o conditie fizica destul de buna si nu sufera de afectiuni majore de sanatate. Acestia se pot descurca si singuri foarte bine in toate problemele. Ei sunt ajutati doar in ce priveste curatenia in camera si ori de cate ori au vreo solicitare speciala.
In adoua categorie, intra cei care sunt suferinzi, se deplaseaza mai greu cu ajutorul unui baston, al unui cadru metalic sau in fotolii cu rotile. Ei au nevoie mult mai mult de ajutor. Uneori li se serveste masa in camera, sunt scosi periodic la aer in parcul Caminului, sunt de asemenea ajutati dupa caz si pentrun rezolvarea altor nevoi mai dificile. Cu sprijinul infirmierelor si al personalului de serviciu si acestia reusesc sa se descurce destul de bine.
In categoria a treia, intra cei cu afectiuni grave, mai neajutorati de la natura, unii chiar imobilizati la pat. Acestia primesc cel mai mare ajutor, chiar si pentru indeplinirea unor necesitati elementare. Personalul Caminului ii ajuta sa se imbrace, sa se spele, sa manance. Se acorda acestei categorii de rezidenti o atentie suplimentara, permanenta.
Avand in vedere aceste situatii, sunteti de acord cu "discriminarile" depre care vorbeam? Cu siguranta ca da.
In final culmea paradoxului: cine primeste mai putin (ajutor) se bucura mai mult!
Inseamna ca sunt mai sanatosi!

Etichete:

1 comentarii:

Anonymous Anonim a spus...

Adevarat, sa dea domnul sa fie cat mai multi batrani in prima grupa .. ar fi minunat si pentru ei si pentru ceilalti.
Si ma gandesc ca ar fi bine si noi la randul nostru sa fim tot in prima grupa indiferent daca suntem acasa sau la un camin de batrani
Aveti atata dreptate in ce spuneti cu atata experienta de viata

19 ianuarie 2010 la 01:31  

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire